Gestionez în sesiunile cu părinții frica acestora, care umbrește serios felul în care își privesc propriii copii.
Frica părinților pornește de la faptul că ei nu îți văd copiii acționând așa cum se așteaptă să o facă.
Nepotrivirea aceasta între așteptările părinților și realitățile copiilor lor naște o frică paralizantă, care afectează relațiile din familie și, mai ales, felul în care copiii se simt priviți de propriii părinți.
Copiii nu mai simt încurajare!
Nu mai simt validare!
Nu mai simt încredere, toate trei fiind ingrediente emoționale de care ei au atâta nevoie.
Părinții au nevoie să înțeleagă în primul rând că este vorba de frica lor, nu de frica copiilor lor!
Copiii au și ei propriile frici și nu vor să se lase contaminați încă o dată de fricile adulților de lângă ei, care ar trebui să-i sprijine și să-i motiveze.
Să vedem cum sună fricile din mintea părinților:
- Copilul meu nu învață suficient!
- Copilul meu nu citește!
- Copilul meu nu muncește!
- Fiica mea are prieten și mă tem pentru ea!
- Mă tem să îmi las copilul la concert!
- Mă tem să nu fumeze!
Și așa mai departe.
Ce este de făcut?
În aproape toate situațiile, părintele își privește copilul dintr-o perspectivă limitată.
Realitățile copiilor sunt mai ample și mai complexe.
E important să înțelegem contextul mai larg al propriului copil.
Consideri că nu învață?
Vezi exact rezultatele și oferă-i suport acolo unde este necesar.
Copiii nu sunt roboți sau mașini de învățat, au dreptul să ia și pauze.
Au abilități de a selecta informația și simt pe bună dreptate că nu totul le va fi de folos.
Nu citește?
Fii curios de unde și cum își ia informația.
Adolescenții cu care am lucrat de-a lungul timpului știu enorm de multe lucruri pe care generația noastră nu le știe.
Au sursele lor de informare, care îi țin într-o zonă importantă de acumulare constantă.
Fumează sau te temi că ar fuma?
Ce e în spatele acestui comportament?
Dacă este mediul sau grupul de prieteni, vorbiți despre asta.
Dacă este presiunea, eliminați din presiune.
Copiii simt presiunea școlii, a părinților, a vârstei de tranziție și devin alergici la toate acestea.
Fumatul devine o modalitate de a scăpa de multele presiuni.
Fiica are prieten?
Fiți îngăduitori cu asta!
E firesc sută la sută.
Arătând încredere și comunicând, fiica va avea curajul de a împărtăși ceea ce simte.
Fricile pot fi ținute sub control.
În locul fricii, cultivați încrederea în propriul copil și comunicarea deschisă.
Timpul petrecut alături de copil e, de asemenea, important, mai ales dacă însoțim copilul la activitățile care îl fac fericit.
Acolo se sădește încrederea copilului în părintele său.
Gândul care se inserează în mintea copilului este:
„Ceea ce fac e important pentru părinții mei. Își fac timp pentru mine. Contez pentru ei!”
Astfel, ei pot să se deschidă în fața părinților lor și să etaleze ceva din lumea lor interioară, care de cele mai multe ori rămâne ascunsă doar în mințile lor.
Văzând lucrurile în cercuri mai largi și mai largi, care cuprind inclusiv realitatea zilelor noastre și a generației noi care acum se formează, frica părintelui poate fi diminuată.
Viitorul aparține copiilor noștri, și ei se vor adapta la realitatea acestui viitor, așa cum și noi am făcut-o la timpul nostru.
