Mai este posibil?
Da, răspunsul meu acesta este!
Nu este ușor, dar nu este imposibil.
Întâlnesc din ce în ce mai multe mame care și-au dedicat viața creșterii și educării copiilor lor.
Vorbim de mame care au adus trei, patru sau mai mulți copii pe lume.
În acest punct al vieții lor, au ieșit din carieră, deși multe au studii impresionante.
Lumea s-a învârtit cu viteză, ca o horă, iar ele se simt excluse și lăsate pe dinafară.
Chiar când vor să prindă ritmul, e ca și cum picioarele nu te mai ascultă, devine amețitor totul, după care încep regretele… vocile de sabotaj:
Asta este tot?
La atât m-am priceput eu în viață?
Și eu, cu studiile mele și cu diploma mea, ce fac?
La bătrânețe din ce voi trăi?
Eu cine sunt?
Cu aceste întrebări dureroase m-am izbit în ultimii ani în discuțiile cu multe mame dedicate.
Și e dureros, e cumplit de dureros.
Credința mea și exemplul meu personal spun că este posibil să construiești o carieră chiar și după douăzeci de ani dedicați nașterii și creșterii copiilor.
Sunt niște reguli simple pentru a reintra în horă și a prinde din nou, sau pentru multe mame pentru prima dată, ritmul!
Primul pas este să dai volumul sabotorilor la minim!
Să nu crezi acele argumente care se derulează în mintea ta, oricât de puternice ar părea!
Pot să îți spună că e prea târziu, că nu mai ești bună de nimic sau că nu mai știi să faci nimic!
Pot să îți spună că e greu să înveți ceva nou!
Pot să îți spună practic orice…
Cum le combați?
Gândește-te că nimic nu poate egala ca tărie și experiență skill-urile unei femei care a condus și organizat vieți!
Maternitatea este un management de proiect de cea mai înaltă performanță!
Pasul doi este să capeți un pic de claritate asupra a ce ți-ai dori să faci.
Nu este legat neapărat de diploma pe care o ai și nici măcar de ce ai făcut înainte să decizi să te oprești.
Este legat de ceea ce îți aduce bucurie și mai ales de skill-urile noi care s-au dezvoltat în tine prin munca de zi cu zi pe care ai făcut-o, ani de zile, dedicat, pentru familia ta.
Această claritate te face să te arunci, de fapt, în domenii cu totul noi, care nu mai au de cele mai multe ori nicio legătură cu cine ai fost înainte.
Sau poate fi invers, poate descoperi acum că o limbă străină pe care ai studiat-o și o știi, o acreditare obținută la un moment dat în viață, își găsește momentul și timpul prielnic să aducă roade în viața ta!
Pasul trei este să apuci un capăt al firului și să te ții de el cu încăpățânare!
Cu putere!
Cu vlagă!
Cu tot ce ai folosit atunci când ai luptat pentru copiii tăi și pentru familia ta!
E aceeași poveste, doar că de data aceasta beneficiarul ești doar tu!
E important, când apuci acest capăt de fir, să îți iei alături pe oricine te poate susține și ajuta!
Oamenii de care ne înconjurăm în aceste momente sunt foarte importanți.
Și mai e important să reziști cu toată tăria ispitei de a crede că acasă totul se va prăbuși fără tine!
Pentru că adevărul este că nimic nu se prăbușește, copiii se vor simți puternici și independenți, vor fi mândri de mama lor… iar dacă în tine a apărut dorința de carieră, singura persoană în risc de a se prăbuși pe interior ești tu însăți.
Nu este ușor!
Nu spun că este ușor!
Nu este deloc ușor pentru că va fi ca și cum ai înota împotriva curentului.
Milioanele de căi neuronale formate în anii dedicați exclusiv copiilor te vor trage acolo, către ele, asemenea unor vârtejuri.
Vei avea foarte des sentimentul pedalatului în gol…
Lucrurile se vor liniști de la un moment încolo, se vor face mai ușoare și mai ușor de gestionat, chiar dacă un timp trebuie să treacă pentru ca ele să se întâmple…
…și vei descoperi că poți să fii și o femeie cu o carieră a sa, o preocupare a sa, o activitate a sa, care să te bucure și să te împlinească definitiv.
Este și cazul meu.
Am început cursurile și cariera în coaching la 41 de ani, după ce m-am ocupat exclusiv de cei șase copii.
La 40 am pierdut o sarcină, una dintre cele mai traumatizante experiențe din viața mea.
A fost semnalul că acum este momentul unei noi construcții, al unei alte fel de vieți, o viață în care să pun un pic de lumină și pe mine, în care să contez și eu.
Drumul a durat, m-am luptat cu voci de sabotaj care urlau în capul meu cum urlă lupii… rezultatele au început la un moment dat să apară.
Nu se întâmplă imediat, dar se întâmplă, și atunci se simte miraculos!
